E PRIMĂVARĂ…

Nu doar fiindcă ieri a fost echinocţiul de primăvară. În ultimele zile … am simţit că vine primăvara…m-am simţit şi mai primăvăratic…şi sper ca zilele următoare să găzduiască din ce în ce mai multă atmosferă şi atitudine de primăvară…

Două melodii superbe, create şi interpretate de Tudor Gheorghe(şi pe care le ştiu de multă vreme…),  exprimă foarte bine trăirile mele de-acum……

Prima, Primăvara,  este scrisă pe versurile lui Virgil Carianopol:

Din somnul lor,
De noapte-ntunecoasă,
De unde au stat,
Departe de frumos.
Se reîntorc livezile, acasă
În rochii înflorate până jos.

E primăvară, iarăşi primăvară,
Pe fiecare margini de făgaş.
Îşi scot strămoşii degetele-afară,
De ghiocei, de crini, de toporaşi.

Se simte iarăşi mirosul câmpiei,
Din nou aruncă soarele pojar.
La cântecul înalt al ciocârliei,
Ies roadele cu capetele-afar’.

Aruncă ziua, peste tot cu vrăbii.
În codri cucii iar au năvălit
Se bat cu cârdul păsările-n săbii,
Şi glasurile-şi dau la asfinţit.

A doua…Valţul rozelor, este pe versurile lui Alexandru Macedonski:

Pe verdea margine de şanţ
Creştea măceşul singuratic,
Dar vântul serii nebunatic
Pofti-ntr-o zi pe flori la danţ.
Întâi pătrunse printre foi,
Şi le vorbi cu voce lină,
De dorul lui le spuse-apoi,
Şi suspină — cum se suspină…
Şi suspină — cum se suspină…

Albeaţa lor de trandafiri,
Zâmbind prin roua primăverii,
La mângâierile-adierii
A tresărit cu dulci simţiri.
Păreau năluci de carnaval
Cum se mişcau catifelate,
Gătite toate-n rochi de bal,
De vântul serii sărutate,
De vântul serii sărutate.

Scăldate-n razele de sus,
Muiate în argintul lunii,
S-au dat în braţele minciunii,
Şi rând pe rând în vânt s-au dus.
Iar vântul tainic le şoptea,
Luându-le pe fiecare,
Ş-un valţ nebun le învârtea,
Un valţ — din ce în ce mai tare,
Un valţ — din ce în ce mai tare.